Feedback-ul în relațiile dintre adolescenți și părinți

În perioada adolescenței, relația dintre tineri și părinții lor trece prin numeroase transformări. Adolescenții își caută independența, își formează propria identitate și își dezvoltă abilități sociale și emoționale esențiale pentru viața de adult. În acest proces, feedback-ul oferit de părinți joacă un rol crucial, fiind un indicator al calității relației și al nivelului de conectare dintre generații.

Dar ce este feedback-ul și cum se manifestă acesta în relația părinte-adolescent?

Feedback-ul este modul în care părinții răspund la comportamentul și emoțiile adolescentului, ajutându-l pe acesta să învețe și să crească. Feedback-ul în relațiile dintre adolescenți și părinți se manifestă în mod constant, fie conștient sau nu. De multe ori, părinții oferă feedback sub forma unor observații despre comportamentul copilului lor, a unor sfaturi, reguli sau chiar a tăcerii.

În funcție de ton, conținut și intenție, feedback-ul poate fi:

Feedback pozitiv – evidențiază punctele forte, recunoaște eforturile adolescentului și oferă sprijin emoțional. Exemple:

„Am observat cât de mult te-ai străduit să îți organizezi timpul mai bine. Mă bucur să văd asta!”
„Îmi place cum ai gestionat situația cu prietenii tăi. Ai dat dovadă de maturitate.”

Feedback constructiv – oferă sugestii pentru îmbunătățire fără a critica dur sau a diminua încrederea adolescentului. Se bazează pe soluții și pe formulări care încurajează dialogul. Exemple:

„Știu că ai avut dificultăți în a-ți face temele la timp. Crezi că te-ar ajuta să îți facem un program împreună?”
„Mi-ar plăcea să înțeleg mai bine de ce ai reacționat așa. Vrei să vorbim despre asta?”

Feedback negativ sau critic excesiv – atunci când este exprimat sub formă de reproșuri, ironii sau comparații, poate avea un efect demotivant și poate duce la distanțare emoțională. Exemple:

„Ești mereu cu ochii în telefon, nu faci nimic util!”
„De ce nu poți fi și tu ca fratele tău, care reușește să se organizeze mai bine?”

Un adolescent care primește doar feedback negativ poate începe să evite interacțiunile cu părinții, să își piardă încrederea în sine sau să caute validare în exterior, în moduri care nu sunt întotdeauna benefice pentru dezvoltarea sa.

De ce este feedback-ul esențial pentru o relație funcțională?
Feedback-ul este o măsură a conectării emoționale dintre părinte și adolescent. Modul în care părinții răspund la nevoile, emoțiile și comportamentele copilului lor determină nivelul de siguranță emoțională pe care acesta îl simte în relația cu părintele.

✔️ Feedback-ul sănătos crește încrederea adolescentului în sine și în relația cu părinții săi. Îi oferă un spațiu sigur în care poate explora, învăța și face greșeli fără teama de judecată excesivă.
❌ Lipsa feedback-ului sau un feedback constant negativ poate duce la o ruptură emoțională și la dificultăți în exprimarea emoțiilor în viitor.

Un adolescent care se simte ascultat, validat și încurajat va fi mai deschis în relațiile sale, va avea o mai bună capacitate de autoreglare emoțională și va fi mai dispus să accepte sfaturi și limite rezonabile impuse de părinți.

Iată mai jos câteva exemple de dialoguri bazate pe feedback construitiv

🔹 Situație: Adolescentul a luat o notă mică la un test.
❌ Feedback negativ: „E clar că nu înveți suficient! Nu te mai interesează nimic!”
✔️ Feedback constructiv: „Am văzut că ai fost supărat după test. Crezi că putem găsi împreună o metodă mai bună de a învăța pentru data viitoare?”

🔹 Situație: Adolescentul petrece mult timp pe telefon.
❌ Feedback negativ: „Numai pe telefon stai! O să îți strici viitorul dacă nu faci și altceva.”
✔️ Feedback constructiv: „Observ că îți place să petreci timp online. Cum ai vedea un echilibru între timpul pe telefon și alte activități?”

🔹 Situație: Adolescentul a avut un conflict cu un prieten.
❌ Feedback negativ: „Întotdeauna exagerezi! Nu mai dramatiza!”
✔️ Feedback empatic: „Se vede că te-a afectat. Vrei să îmi povestești ce s-a întâmplat și cum te-ai simțit?”

🔹 Situație: Adolescentul își lasă temele pe ultima sută de metri și nu reușește să le finalizeze.
❌ Feedback negativ: „Mereu amâni totul! Așa nu vei ajunge nicăieri în viață!”
✔️ Feedback constructiv: „Am observat că îți este greu să îți organizezi timpul pentru teme. Crezi că ar ajuta să faci un program sau să începem împreună?”

🔹 Situație: Adolescentul este supărat și trântește ușa camerei.
❌ Feedback negativ: „Nu mai face atâta teatru! Trebuie să înveți să te controlezi!”
✔️ Feedback empatic: „Văd că ești furios. Vrei să îmi spui ce s-a întâmplat sau ai nevoie de puțin timp pentru tine?”

🔹 Situație: Adolescentul își petrece mult timp cu un grup nou de prieteni pe care părinții nu îi cunosc bine.
❌ Feedback negativ: „Nu-mi place ce fel de oameni sunt! Sigur te vor influența negativ!”
✔️ Feedback constructiv: „Am observat că petreci mult timp cu prietenii tăi noi. Ce îți place cel mai mult la ei?”

🔹 Situație: Adolescentul nu își face ordine în cameră.
❌ Feedback negativ: „E un dezastru aici! Niciodată nu ai grijă de lucrurile tale!”
✔️ Feedback constructiv: „Observ că ai avut o săptămână aglomerată. Ai vrea să stabilim împreună un moment în care să faci ordine?”

🔹 Situație: Adolescentul ratează un obiectiv important, cum ar fi admiterea la o facultate sau un concurs.
❌ Feedback negativ: „Ți-am spus eu că nu ai muncit suficient! Dacă ai fi fost mai serios, poate reușeai!”
✔️ Feedback constructiv: „Îmi pare rău că lucrurile nu au mers cum îți doreai. Vrei să vorbim despre cum te simți și ce ai putea face în continuare?”

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele de relaționare părinte-adolescent dar în realitate, fiecare interacțiune zilnică oferă ocazia de a construi sau, dimpotrivă, de a deteriora legătura emoțională dintre generații.