În ultimii ani, tot mai mulți părinți ajung în cabinetul psihologului cu o întrebare simplă, dar apăsătoare: „Copilul meu stă prea mult pe telefon. E normal?” Răspunsul scurt este: depinde. Dar răspunsul lung ne obligă să înțelegem ceva mai profund – ce ne spune timpul petrecut în fața ecranelor despre copil, familie și societatea în care trăim.

Ce înseamnă „dependența de ecrane”?

În funcție de nivelului de dezvoltare, de cultură precum și de alte criterii nespecificate aici, termenul de „dependență de ecrane” nu este încă recunoscut oficial în toate clasificările internaționale, dar comportamentul pe care această acțiune îl descrie este cât se poate de real:

• copilul petrece ore întregi în fața telefonului, tabletei sau televizorului,

• copilul devine agitat sau furios când i se ia accesul,

• copilul refuză alte activități fără un motiv obiectiv (joacă afară, teme, interacțiuni sociale),

• iar scăderea timpului petrecut cu ecranul duce la iritabilitate, plictiseală sau chiar „crize” ale copilului.

În mod simplificat, vorbim despre un tipar compulsiv de folosire a ecranelor, care interferează cu dezvoltarea firească a copilului.

De ce ajung copiii „dependenți” de ecrane?

Există mai multe motive, iar acestea nu sunt doar „vina copilului”:

1. Stimularea constantă: jocurile, aplicațiile, videoclipurile sunt create să fie captivante, oferind recompense rapide (like-uri, puncte, nivele).

2. Plictiseala: lipsa de alternative reale de petrecere a timpului (spații de joacă, interacțiune, atenția părinților) îl face pe copil să caute singura sursă de „distracție” disponibilă.

3. Modelul părinților: dacă un copil își vede părinții tot timpul cu ochii în telefon, va copia acest comportament crezând că acest lucru este firesc.

4. Evitarea emoțiilor: ecranul devine o „anestezie” pentru emoții greu de gestionat – frustrare, anxietate, singurătate.

Ce efecte are expunerea excesivă la ecrane?

Mai ales în primii ani de viață, ecranele pot influența dezvoltarea:

• putem vorbi despre întârzierea vorbirii și dificultăți de concentrare,

• pot apârea probleme de somn și iritabilitate,

• scăderea empatiei și a abilităților sociale pot fi printre efectele negative ale folosirii în exces a ecranelor,

• copiii pot avea dificultăți în reglarea emoțiilor,

• izolare, anxietate sau comportamente agresive.

Ce pot face părinții?

Implicarea părinților, prin stabilirea unor limite clare, promovarea unor modele sănătoase și prin încurajarea unor activități alternative care să stimuleze creativitatea și conexiunea umană reală pot contribui real la reducerea nivelului de dependența de ecrane. Iată mai jos câteva sugestii cu ajutorul cărăra se poate obține o schimbare:

1. Nu folosiți ecranele ca recompensă sau pedeapsă – asta le crește valoarea în ochii copilului.

2. Stabiliți limite clare de timp – în funcție de vârsta copilului și cu explicații pe înțelesul său.

3. Oferiți alternative reale – jocuri, sport, activități creative, timp de calitate în familie.

4. Fiți un model – înlocuiți scroll-ul cu prezența autentică în viața copilului.

5. Fiți curioși, nu acuzatori – întrebați-l ce îi place la jocuri sau clipuri, ce simte când le folosește.

6. Introduceți „zile fără ecrane” sau „ferestre digitale” – iar in aceste zile participați alături de ei fără ecrane.

Desigur, nu orice copil care stă mult pe ecran este „dependent”, dar efectele devin vizibile atunci când lipsesc echilibrul, limitele și conectarea umană reală. Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății atrag atenția asupra nevoii de limite clare privind expunerea la ecrane, mai ales în primii ani de viață, când dezvoltarea creierului este esențială

Greșeli frecvente ale părinților (și cum pot fi corectate)

🔸 Folosirea ecranelor ca „dădacă digitală”
În goana zilnică după timp, este ușor să lăsăm copilul cu tableta „ca să stea cuminte”. Pe termen scurt, funcționează. Pe termen lung însă, copilul învață că plictiseala, frustrarea sau singurătatea se „rezolvă” printr-un ecran – ceea ce poate bloca dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de reglare emoțională.

👉 Ce poți face: Creează rutine zilnice în care copilul are alternative – desen, construit, jocuri de rol, povești. E nevoie de implicare la început, dar aceste activități cresc capacitatea de concentrare și autonomia.

🔸 Lipsa de limite clare
Mulți părinți se tem să pună limite din teama de a nu „pierde legătura” cu copilul. Dar paradoxul este că lipsa de limite clare poate duce la conflicte, tensiuni și confuzie pentru copil.

👉 Ce poți face: Regula nu trebuie să fie dură, dar trebuie să fie clară. De exemplu: „Avem voie o oră pe zi la ecran, după teme. Apoi, închidem.” Respect-o și tu ca adult!

🔸 Critica excesivă
„Iar stai cu telefonul!” sau „N-ai altceva mai bun de făcut?” sunt replici care pot genera rușine, teamă de judecată nu schimbare iar acestea pot crrea un comprtament mai degrabă evitant adică copilul devine mai bun în a se ascunde atunci când stă la ecran.

👉 Ce poți face: Înlocuiește critica cu curiozitate: „Observ că îți place mult jocul ăsta. Ce îți place cel mai mult la el?” Acest tip de conversații creează conexiune, nu respingere.

Când e nevoie de ajutor specializat?

Dacă simțiți că relația copilului dvs. cu ecranele arată ca o dependență și a devenit o sursă de conflicte, suferință sau de izolare, sau dacă simțiți că nu mai aveți resurse să gestionați singur situația, merită să mă contactați. În terapie, copilul și familia pot învăța împreună să regăsească echilibrul – nu prin interdicție totală, ci prin reconectare cu sine și cu ceilalți. Citește și aici!