Puterea minții: Efectul Dunning–Kruger (Ep. 6)

Atunci când lipsa competenței dă iluzia certitudinii | Psiholog Pitești

Există momente în care cineva vorbește cu o siguranță absolută despre un subiect pe care abia îl stăpânește. Opiniile sunt ferme, argumentele par „clare”, iar îndoiala lipsește cu desăvârșire. Paradoxal, tocmai această siguranță este adesea indiciul unei competențe scăzute. Acest fenomen poartă numele de Efectul Dunning–Kruger, una dintre cele mai relevante erori cognitive studiate în psihologie.

Ce este Efectul Dunning–Kruger?

Descris pentru prima dată în 1999 de psihologii David Dunning și Justin Kruger, efectul arată că persoanele cu un nivel redus de competență într-un domeniu tind să-și supraestimeze semnificativ abilitățile manifestând o încredere nejustificat de ridicată, în timp ce persoanele cu adevărat competente, cu un nivel înalt de expertiză, își subestimează frecvent nivelul, tocmai pentru că, pe măsură ce studiază un domeniu devin tot mai conștiente de limitele propriei cunoașteri.

De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru a evalua corect cât de bun ești la ceva, ai nevoie de aceleași competențe pe care le evaluezi. Cu alte cuvinte, metacogniția – capacitatea de a reflecta asupra propriei gândiri – depinde de nivelul de cunoaștere. Când acesta lipsește, persoana nu doar că face greșeli, dar nici nu le poate identifica. Astfel apare iluzia competenței: Știu suficient ca să cred că știu tot și fac din știința mea cunosștere.

Pe măsură ce învățarea avansează, apare și îndoiala. Omul descoperă nu doar răspunsuri ci și limitele propriei înțelegeri. Acesta este motivul pentru care specialiștii autentici sunt adesea mai prudenți, mai rezervați, mai nuanțați și mai puțin categorici decât cei fără pregătire.

Cum se manifestă Efectul Dunning–Kruger în viața de zi cu zi

Îl întâlnim frecvent în:

• discuții aprinse despre sănătate, psihologie sau educație, unde informații superficiale sunt tratate ca adevăruri absolute;
• mediul profesional, atunci când persoane insuficient pregătite resping feedback-ul sau consideră că „știu deja” sau „știu eu mai bine”;
• relațiile de cuplu, unde lipsa de introspecție poate duce la convingerea rigidă că „problema e mereu la celălalt”;
• mediul online, unde siguranța exprimării este adesea confundată cu competența reală.

În cabinetul de psihoterapie, acest efect poate apărea sub forma:

• impresia că „pe mine nu are ce să mă mai învețe nimeni”
• tendința de a spune „nu e chiar atât de grav” atunci când apar dificultăți emoționale
• refuzul sau amânarea ideii de a vorbi cu cineva de specialitate
• convingerea că „alții au probleme reale, nu eu”
• evitarea introspecției prin fraze de tipul „așa sunt eu”
• respingerea terapiei pe motiv că „nu mă ajută cu nimic”
• senzația că totul este sub control, chiar și atunci când apar semne clare de epuizare
• dificultatea de a accepta feedback sau puncte de vedere diferite

În realitate, rolul psihoterapiei nu este de a „corecta” direct aceste convingeri, ci de a crea un spațiu sigur în care persoana să poată explora treptat limitele, vulnerabilitățile și mecanismele de apărare. Un psihoterapeut în Pitești poate sprijini dezvoltarea unei autoevaluări realiste, bazate pe conștientizare, responsabilitate și acceptare.

Legătura cu psihoterapia și dezvoltarea personală

Procesul terapeutic presupune, inevitabil, o coborâre a certitudinilor rigide. Mulți oameni ajung în terapie convinși că „se cunosc foarte bine”, însă descoperă treptat zone neexplorate ale propriei funcționări emoționale.

A recunoaște „nu știu” sau „nu înțeleg încă” este, paradoxal, un semn de maturitate psihologică. Psihoterapia nu promite răspunsuri rapide, ci dezvoltarea capacității de autoreflecție, toleranță la ambiguitate și flexibilitate cognitive, acceptarea opiniilor celorlalți, adică exact opusul efectului Dunning–Kruger.

De la iluzia certitudinii la cunoașterea autentică

În psihologie, ca și în viață, progresul apare atunci când certitudinea lasă loc întrebărilor.

Depășirea efectului Dunning–Kruger începe cu disponibilitatea de a spune „nu știu” și de a rămâne deschis învățării. Adevărata competență nu se manifestă prin certitudine rigidă, ci prin curiozitate, reflecție și flexibilitate.

Dacă și tu simți că anumite tipare de gândire sau relaționare îți creează dificultăți, lucrul cu un psiholog în Pitești poate oferi claritate și direcție într-un cadru profesionist și empatic.

👉 Poți face primul pas chiar acum, programând o ședință de consiliere sau psihoterapie la un cabinet psihologic Pitesti.

Surse: https://psycnet.apa.org/record/1999-15054-002