Când orașul nu mai odihnește, depresia și anxietatea apar în mediile preponderent industriale

În multe orașe puternic industrializate se aud aceleași fraze: „aici e mult stres”, „oamenii par mai triști”, „simt că mă apasă orașul” iar acestea nu sunt impresii. În ultimii ani, tot mai multe studii epidemiologice și cercetări științifice au investigat legătura dintre traiul în mediul urban puternic industrializat și sănătatea mintală a indivizilor, în special cu depresia și anxietatea.

Deși nu putem spune că „industria produce tulburări mintale” într-un mod direct, există dovezi că expunerile la mediu precum și stilul de viață asociate cu orașele industriale cresc riscul apariției acestor probleme psihologice. Există, totuși un aspect ignorat frecvent în aceste studii: nu doar „ce e în plus” (poluare, zgomot) contează, ci și „ce lipsește” – cultura, turismul, spațiile pietonale vii, evenimentele comunitare precum și acele experiențe care scot creierul din rutină și oferă recuperare emoțională.

De ce orașele industriale pot crește vulnerabilitatea la tulburări ca depresia și anxietatea

În primul rând urbanizarea crește riscul de tulburări mintale. O consultare atentă a literaturii de specialitate arată faptul că riscul pentru diverse tulburări mintale inclusiv anxietate, depresie, psihoze este în general mai ridicat la persoanele aflate în mediile urbane prin comparație cu cele din zonele rurale. Aceasta reflectă un efect „doză-răspuns”: cu cât este mai mult timp petrecut în oraș, cu atât poate crește riscul anumitor probleme psihice.

Apoi, poluarea aerului este un factor de stres cronic asociat cu anxietatea și depresia.
Una dintre cele mai recente descoperiri în domeniu demonstrează legătura directă dintre poluarea aerului și tulburările mintale. Studiile pe populații mari arată faptul că expunerea pe termen lung la poluanți atmosferici (particulele fine PM2.5, SO₂ sau NO₂) poate fi asociată cu un risc crescut de depresie și anxietate. La nivel biologic, expunerea continuă la factori de mediu este asociată cu inflamație celulară, stres oxidativ și modificări ale răspunsului sistemului neuroendocrin la stres, procese care pot contribui la dificultăți de reglare emoțională.

Zgomotul ambiental provenit din traficul urban sau activitățile industrial reprezintă o altă sursă de stres cronic și de perturbare a somnului, precum și a capacității de recuperare psihică. Astfel, o meta-analiză recentă a asociat expunerea cronică la zgomot cu un risc mai mare de simptome de depresie și anxietate la adulții de peste 35 de ani. Deși calitatea dovezilor este variabilă în funcție de tipul de zgomot și metodele folosite, există suficiente date pentru a considera zgomotul un factor de risc relevant în orașele mari.

Stresul urban, rutina zilnică și lipsa „pauzelor” de la rutină reprezintă și acestea un factor important. Astfel, orașele intens industrializate tind să aibă combinații de factori psihosociali care pot agrava riscul de anxietate și depresie:

• supraaglomerare, presiune economică și costuri de trai ridicate
• fragmentare socială, cu rețele de sprijin mai slabe, fără comunități de suport
• lipsa spațiilor naturale și a accesului la turism sau cultură, factori care, în alte contexte, sunt modalități naturale de recuperare psihologică

Aceste condiții pot crește vulnerabilitatea la stres cronic și la dezvoltarea simptomelor anxioase ori depresive, mai ales când resursele de destindere (cum ar fi turismul, cultura sau zonele verzi) sunt limitate.

Impactul expunerilor timpurii (poluare & zgomot) asupra sănătăţii mintale

Studiile longitudinale arată faptul că expunerea la poluare și zgomot încă din copilărie sau din perioade importante de dezvoltare pot fi asociate cu depresie, anxietate precum și cu simptome psihotice la adolescenți și tineri adulți. Aceste efecte au fost observate chiar și atunci când expunerea nu depășea limitele moderate, sugerând faptul că astfel de expuneri timpurii pot avea efecte asupra dezvoltării emoţionale și cognitive.

📌 Concluzii practice

🔹 Da, există dovezi științifice care sugerează că traiul în orașe puternic industrializate (unde poluarea aerului, zgomotul și stresorii urbani sunt mai mari iar oportunitățile de destindere mai puține) poate fi asociat cu rate mai mari de depresie și anxietate.
🔹Zonele industriale sunt adesea caracterizate de venit mediu scăzut, insecuritate ocupațională, aglomerare urbană, acces redus la cultură și spații verzi, iar aceste variabile sunt predictori direcți pentru tulburări ca depresia și anxietatea
🔹 Factorii psihosociali (lipsa turismului, lipsa accesului la cultură, lipsa parcurilor și a spațiilor verzi) pot îmbunătăți semnificativ starea mentală iar intervențiile pe aceste paliere pot avea efecte pozitive asupra sănătății mintale colective.
🔹 Totodată, este relevant de subliniat faptul că mediul urban favorizează o diagnosticare mai bună a problemelor de sănătate mintală, prin acces crescut la servicii și evaluare, ceea ce poate contribui la rate mai mari raportate, fără a implica neapărat o creștere proporțională a îmbolnăvirii reale.

Ce poți face realist dacă locuiești într-un oraș industrial fără „pauze naturale”

Atunci când nu poți schimba ușor orașul, poți crește intenționat „doza” de factori protectivi:

• O plimbare săptămânală într-un loc diferit, pe un traseu nou, intr-o zonă cu spații verzi.
• O ieșire la muzeu, participarea la evenimente locale chiar și 60–90 minute/săptămână.
• Tratează somnul ca pe o prioritate medicală.
• Când simptomele persistă și îți afectează funcționarea, evaluarea e o măsură de protecție, nu o „slăbiciune”. Atunci caută sprijin specializat.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5374256/
https://jamanetwork.com/journals/jamapsychiatry/fullarticle/2801116
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12459723/