De ce lacătele pe uși nu opresc dependența
30/04/2026
Anxietatea nu este întotdeauna ușor de observat. Atunci când vorbim despre anxietate, ne imaginăm o persoană vizibil agitată, speriată, care evită anumite situații și căreia îi este greu să-și continue activitățile obișnuite. Dar anxietatea nu arată întotdeauna așa.
Uneori, persoana anxioasă ajunge la timp la serviciu. Își respectă termenele. Este organizată. Răspunde la mesaje. Are grijă de ceilalți. Poate chiar să pară calmă, sociabilă și foarte eficientă, însă în interior lucrurile pot arăta cu totul diferit.
„Eu mă descurc. Cum aș putea avea o problemă cu anxietatea?”
Faptul că o persoană continuă să funcționeze în viața de zi cu zi nu ne spune întreaga poveste despre ceea ce trăiește emoțional.
Anxietatea ocazională este o experiență normală. Devine important să-i acordăm mai multă atenție atunci când îngrijorarea este persistentă, dificil de controlat sau începe să afecteze somnul, concentrarea, relațiile, activitatea profesională ori calitatea vieții.
Uneori, suferința nu este evidentă pentru cei din jur tocmai pentru că persoana continuă să-și îndeplinească responsabilitățile.
În limbajul popular este folosită uneori expresia „anxietate înalt funcțională” pentru acest tip de experiență. Este important însă să facem o distincție: aceasta este o descriere informală și nu un diagnostic clinic.
Cum poate arăta partea nevăzută?
La exterior: „Este foarte conștiincios.”
În interior: „Dacă fac o greșeală?”
La exterior: „Este mereu pregătită.”
În interior: „Trebuie să mă gândesc la toate lucrurile care ar putea merge prost.”
La exterior: „Nu întârzie niciodată.”
În interior: „Dacă ajung târziu și îi dezamăgesc pe ceilalți?”
La exterior: „Muncește foarte mult.”
În interior: „Nu este suficient. Mai trebuie să fac ceva.”
Aceste exemple nu reprezintă criterii de diagnostic și nu înseamnă că o persoană care se comportă astfel are automat o tulburare de anxietate. Perfecționismul, nevoia de reasigurare, dificultatea de a spune „nu” sau tendința de a analiza excesiv pot apărea în contexte diferite. De aceea, comportamentul observat din exterior nu este suficient pentru a pune o etichetă.
Anxietatea nu înseamnă doar gânduri
Uneori vorbim despre anxietate ca și cum ar exista doar „în minte”, însă și corpul poate participa intens la această experiență.
În tulburările de anxietate pot apărea dificultăți de somn, oboseală, tensiune musculară, dureri de cap, dureri în piept sau de stomac, transpirație, tremur, senzație de lipsă de aer, amețeală ori dificultăți de concentrare. Iar aici apare unul dintre paradoxurile anxietății mai puțin vizibile: poți continua să faci ceea ce ai de făcut și, în același timp, să consumi foarte multe resurse pentru a reuși să faci acel lucru.
Din exterior se vede doar rezultatul. Nu se vede întotdeauna și costul.
Când performanța devine o strategie împotriva fricii
Pentru unele persoane, anxietatea nu conduce neapărat la retragere. Poate conduce la mai mult control, mai multă pregătire și mai multă muncă.
„Mai verific o dată.”
„Mai citesc încă o dată mesajul înainte să-l trimit.”
„Mai pregătesc și varianta B.”
„Mai lucrez puțin, ca să fiu sigur că iese bine.”
Din exterior, aceste comportamente pot fi apreciate ca responsabilitate, atenție la detalii și seriozitate.
Problema nu este responsabilitatea în sine. Aici întrebarea utilă este: ce se întâmplă în interior dacă nu faci toate aceste lucruri?
Există flexibilitate? Sau apare imediat teama că vei greși, că vei pierde controlul, că îi vei dezamăgi pe ceilalți sau că se va întâmpla ceva rău?
Această diferență merită explorată.
De ce anxietatea poate trece neobservată?
Pentru că avem tendința să evaluăm starea unei persoane după ceea ce vedem.
Dacă merge la serviciu, presupunem că este bine.
Dacă zâmbește, presupunem că este bine.
Dacă are rezultate, presupunem că este bine.
Dacă îi ajută pe ceilalți, presupunem că este bine.
Poți funcționa bine și totuși să suferi.
O persoană poate avea rezultate bune și totuși să trăiască multă îngrijorare. Poate fi sociabilă și totuși să analizeze ore întregi o conversație după ce aceasta s-a terminat. Poate părea foarte organizată și, în același timp, să simtă că trebuie permanent să anticipeze următoarea problemă. De aceea, „pari bine” nu este întotdeauna același lucru cu „te simți bine”.
Câteva întrebări mai utile decât „funcționez sau nu?”
În loc să ne întrebăm doar dacă reușim să ne îndeplinim responsabilitățile, putem observa:
Câtă energie mă costă să mențin acest ritm?
Pot să mă odihnesc fără să simt că ar trebui să fac ceva?
Pot accepta o greșeală fără să o analizez ore întregi?
Îmi este greu să spun „nu” de teamă să nu dezamăgesc?
Îngrijorarea îmi afectează somnul, concentrarea sau relațiile?
Pot tolera incertitudinea sau simt nevoia să controlez fiecare detaliu?
Aceste întrebări nu stabilesc un diagnostic. Pot însă deschide o conversație mai sinceră despre felul în care ne simțim.
Nu trebuie să aștepți până când „nu mai poți”
Una dintre ideile care pot întârzia solicitarea ajutorului este:
„Alții o duc mai rău.”
Sau:
„Încă mă descurc.”
Sprijinul psihologic nu trebuie solicitat exclusiv în momentul în care funcționarea devine imposibilă.
Dacă îngrijorarea persistă, este greu de controlat, produce suferință sau începe să afecteze somnul, relațiile, munca ori viața de zi cu zi, poate fi utilă o discuție cu un psiholog. Dacă ești din Pitești sau din apropiere și simți că anxietatea îți afectează viața de zi cu zi, o evaluare psihologică poate fi un prim pas pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă.
O evaluare individuală poate face diferența între anxietatea firească pe care o experimentăm cu toții în anumite momente și dificultăți care necesită mai multă atenție.
Poate acesta este lucrul pe care merită să îl reținem
Nu toată anxietatea este vizibilă.
Nu toate persoanele care suferă se opresc din funcționare.
Și nu putem afla ce trăiește cineva doar uitându-ne la cât de productiv, calm sau organizat pare.
Uneori, în spatele unui „mă descurc” există foarte mult efort pe care ceilalți nu-l văd.
Iar a recunoaște acel efort poate fi primul pas către o întrebare mai importantă:
„Nu doar dacă mă descurc — ci cum mă simt în timp ce încerc să mă descurc?”
Notă: Acest articol are scop educativ și nu poate fi utilizat pentru autodiagnostic. Simptomele de anxietate pot avea cauze și forme diferite iar evaluarea lor se realizează individual de către un profesionist calificat.
Surse: National Institute of Mental Health (NIMH) – Anxiety Disorders și Generalized Anxiety Disorder: What You Need to Know; Cleveland Clinic – material educațional privind termenul informal „high-functioning anxiety”.